Facultatea o birocratie!

Prin august anul trecut, am hotarat sa fac si eu facultatea sufletului meu - Facultatea de Litere. Una nu-mi ajungea, vroiam doua ca atunci cand mor de foame sa mor cu mandrie! Toate bune si frumoase. Am inceput bine: din start am platit taxe: de inscriere, de imatriculare..... Apoi a venit criza peste mine si in primul rand peste buget. Trebuia sa dau Universitatii din Craiova doar 2700 de lei pe an ca sa ma invete carte!! Si acesti bani fara sa iau in calcul Modulul Pedagogic care mai facea si el cam 500 de lei pe an. Cand am vazut eu ca nu am cu ce plati , m-am dus frumusel la Craiova sa solicit retragerea din studentie! Ei dar asta nu este asa simplu pe cum credeti!
Intai si intai normal se face o cerere. Ma asteptam ca apoi un simplu clik pe un calculator sa rezolve treaba, dar n-ai sa vezi! Mi-au inmanat o foaie si mi-au spus ca ma asteapta cu ea stampilata. Si du-te Ioane sa cauti cam trei biblioteci, la care nu aveam fisa dar trebuia semnat si stampilat ca n-am, apoi la Facultatea de mecanica sa stampileze oamenii ca nu am vrut sa ma formez profesional si sa ma las indrumata de ei, apoi la cei care se ocupa de Modulul Pedagogic sa semneze oamenii ca nu m-am inscris la ei, apoi am luat Caminul 4 de la Agronomie la picior ca sa primesc si de acolo o stampila ca nu am fost cazata pe la ei, iar contabilitatea a fost ultima care a stampilat mandra si mi-a scris pe foaia plina de semnaturi si parafe un frumos si mandru EXMATRICULAT! Am oftat si atunci m-am bucurat ca am terminat-o cu invatamantul Universitar Romanesc.
Din curiozitate am intrebat de ce se complica atat de rau si nu au un program mai complex ca atunci cand un student spune Pa Pa sa apara la toate nebuniile de sectii ca ce vor ei: exmatriculat, intrerupt an universitar, etc. M-au intrebat d3e ce sunt copil ca poate nepotii mei vor avea parte de asa ceva! Am inceput sa rad ca sa nu plang! Dar tot noi suntem de vina. Pana si studentii au ramas fara idealuri si mari sperante. Au uitat sa lupte pentru ceea ce isi doresc!

Strazi de Romania

Acum cateva zile am hotarat sa plec la Valcea. Toate bune pana cand am ajuns in parcare. Acolo stupoare: un mare smecher cu un 4x4 parcase fix pe mijlocul parcarii pe unde ar fi trebuit sa iesim noi, restul muritorilor si detinatorilor de masini mai putin impozante. Am incercat noi toate modalitatile posibile sa reusim sa iesim din cele cateva sute de metri cat era parcarea, nu se putea. Asa ca am pus lanturile. Apoi chin sa ocolim bolidul parcat de parca ma-sa ii cumparase lui parcare. Dupa aproape 40 de minute de lupta cu nametii si cu nesimtirea am reusit. Toate bune..... Ajungem la Dragasani! Aici am vazut ceva ce nu mai vazusem. Nu puteam sa ocolim gropile din asfalt ca dadeam de altele si mai mari. Unde intalneam un PECO era minune caci scuteam putin din nenorocirea masinii si intram prin el sa iesim in partea cealalta. Cei mai putin norocosi faceau cate o mica pana asa de rodaj ca poate scapasera de ea pe anul trecut. Nu ar fi fost asa de grav daca nu am plati rovigneta, daca nu am plati taxe exorbitante la stat. Ma socheaza cand aud sumele care i s-au alocat lui Udrea pentru promovarea turismului romanesc (care turism?). Dar nimeni nu s-a intrebat cum vor merge starinii pe starzile noastre? Au o singura posibilitate: sa zboare! Si noi dac vrem sa supraviertuim cu nervii intregi in aceasta tara de doi lei tot asa ar trebui sa facem: sa zburam unde vedem cu ochii.